pamant

Uită totul că e momentul unic al vieții tale,
Adună inimile inexistente,
Unește poezia și literatura,
Cu ultimele noastre verseturi.

Am călătorit prin cosmosul lumii tale,
Am cunoscut mii de generații,
M-au întâmpinat mereu cu o escală,
Prin viitorul tinerei generații,
Ca să le înțeleg utopia, perspectiva și manifestul.

De ce-ai crezut că ei sunt cruzi,
Violenți și plini de ură,
De ce-ai crezut că noi suntem flămânzi,
După atâtea lipsuri și necazuri?

Crezut-am împreună că distanța-i ca un ger
Crunt și fără de speranța,
Printre miile de vieți,
De care planeta noastră se agăță.

Acum, dând crezare lumii tale,
Trăim în prezent,
Mii și mii de generații,
Urlăm unii la alții
și ne ucidem pașnic.

Când viitorul va fi ca în Crimă și Pedeapsă,
Abia atunci vom fi înțeleși
De ei și de viitoarele generații

Advertisements